lectura pre sau post mortala

eu asez pe virtual aceasta problema simpla. cind ii citim pe scriitori in timpul vietii sau post mortem, nu de alta dar am observat un apetit crescind al cititorilor atunci cind autorii nu reusesc decit sa isi calculeze viteza de putrezire. ce scritori ati citit in perioada imediat urmatoare mortii lor, poate din clpa de a nu-i fi lecturat in tmpul vietii?

Re: lectura pre sau post mortala

Citeşti pur şi simplu. Ce contează momentul în care îi citeşti? E bine că-i citeşti că îi descoperi, contează opera în principal. Acum dacă îi citeşti în perioada "pre sau post mortala" te va marcă poate mai mult sau îţi va lăsa o cicatrice pentru că nu mai e nicio aşteptare. Mă gândesc la starea de aşteptare pentru că nu mai e nimic care să vină din acea parte, rămâne doar ceea ce a fost scris. Mie nu-mi plac chestiile post mortem de exemplu pentru că literatura e ceva intim şi e ca o încălcare a acestui principiu.


Dacă ar fi să valorezi o carte o vei face indiferent de momentul în care o citeşti, altfel ar fi semnul superficialităţii. Uite că mi-am amintit o chestie din clasa a 9a , un fost coleg a întrebat-o pe profa de română de ce biografia scritorilor se scrie la prezent, răspunsul a fost "pentru că ei nu mor niciodată" .

Mi-am amintit de "Bufniţa Oarbă" de Sadegh Hedayat şi de povestea scriitorului, de sinuciderea lui şi de o frază " nu trebuie să mă fac cunoscut decât umbrei mele, doar ea trebuie să mă cunoască" (aprox. că e din memorie). Cărţile sale au fost publicate fără să ştie de către prietenii săi, iar înainte de a se sinucide şi-a ars manuscrisele. Asta ca o paranteză.

So, sunt atâtea tipuri de scriitori... asta era ideea, la un moment dat depinde de fiecare dintre ei.

eu mă gândesc la cei care se retrag chiar în perioada de vârf a carierei lor, problema asta este mult mai dureroasă.

Probabil, cosmin, ca asupra noastra mai functioneaza inca isteria informationala. Ne loveste informatia, poc! ni se umezesc ochii, "saracul de el", apoi ne uitam in jos nu din cauza lacrimilor de solidaritate, ci ca ne simtim stinjeniti pentru ca nu l-am citit mai deloc pe defunct. Dar la noi, astia care ne mai rupem des'tele pe tastatura sau cu pixul, ne impresioneaza si asa, dintr-un "atasament" de breasla. Acum, problema ramine daca cititorii intr-adevar se lasa impresionati intr-atit de moartea unui scriitor ca sa-i ia imediat cartile la devorat dupa ce au citit stiri despre inmormintarea lui.
Din pacate, in Romania, scriitorul fara functii publice si fara mediatizare la tv si/sau pentru altele decit literatura (vezi Ana Blandiana, pe filiera disidenta, de ex). Acum, intrebarea-i daca si pe astia, mediatizatii prin alte canale si pentru altele ii citeste cu adevarat publicul sau doar se uita la ei la tv.
Uitati, apropo de cit de mediatizat este un scriitor, chiar si la moarte.
La "Evenimentul zilei", cind am vrut sa le dau articol despre Gheorghe Craciun, despre a carui moarte am aflat la metrou in dimineata aceea, primind telefon si de la Iulia Popovici, si de la Carmen Musat, ei, nu am putut da decit o stire. Nu era un subiect de articol mare. In schimb, cind a murit Alexandru Condeescu, s-a facut articol. Cit de drept o fi si cit ar fi pierdut ziarul in vinzari daca scriam despre Gheorghe Craciun nu stiu.
Acum trebuie sa fac gestul acela de care vorbeam la inceput: sa ma uit in jos si sa recunosc ca nu l-am prea citit pe Craciun. Insa l-am intilnit si ascultat in diferite ocazii, iar omul m-a impresionat.

whatever, frumoasa postarea ta. Vad ca a prins, la firile de adolescenti usor impresionabili si, probabil, inca neintoxicati cu totul ca sa creada ca-i uncool sa asculti ce spune un profesor despre scriitor, ce zicea profa voastra despre cum scriitorii nu mor niciodata.
Ma gindesc ca n-ar trebui sa fie pentru nicicare dintre noi mai dureros cind moare un scriitor decit cind moare un alt om. O fiinta umana este o fiinta umana, indiferent de extra-valoarea pe care i-o atribuim noi.
Ma mai gindesc si ca, apropo de scriitori care se retrag in glorie sau care au murit, nu mai exista varianta a "ce capodopere ar mai fi putut crea". Avem de la ei ce au dat si nu stim ce ne-ar mai fi putut da. Varianta asta pur si simplu nu exista.