Garana Jazz Festival

pentru cei care au chef de cateva zile intr-o locatie “remote”, de jazz hai-hui, se intampla intre 12-15 iulie Garana Jazz Festival. invitati: Jan Garbarek, Scott Henderson, Teodora Enache, Alexandrina Hristov si nu numai.
detalii gasiti pe http://www.garana-jazz.ro/ si sper sa povestesc si eu la intoarcere

mi-ar fi placut sa-i ascult pe jan garbarek si teodora enache. dupa liceu acum ceva ani mi-a cazut in mana de la un prieten din alex. o caseta cu garbarek. super ciudata ptr. mine- muzica. fiind printre primele casete cu jazz pe care le ascultam (decat coreea mai aveam doua albume la capitolul jazz). apoi de la acelasi prieten am mai facut rost de un alt album garberek- k. jareet (nu stiu daca este scris corect)- de-a dreptul pshihedelic. o combinatie lugubra de sunet de orga ( cantat probabil pe sintetizator) si saxofonul demential a lui garbarek. cateva saptamani , am ascultat sub hipnoza numai albumul acesta. intre timp am pierdut caseta- sper sa fac rost de album de undeva. iar teodora are o voce a intaia. am ascultat-o cantant colinde si cantece populare in maniera jazz. de neuitat. poate rox ne spui cateva cuvinte daca te duci despre ce s-a intamplat.

jazz& romanian blunders mix

Ovia, ar fi intr-adevar ceva povesti despre festival, o sa inghesui aici un rezumat (sper ca nu-i ca nuca-n perete in sectiunea asta). intr-adevar, Garbarek Quartet a fost principala atractie la jazz fest-ul de la Garana, au avut seara lor (una din conditiile de participare a fost sa nu cante nici o alta trupa in seara concertului lor) in care au oferit un spectacol cu totul si cu totul special, incepand de la atitudinea foarte sobra (lipsa oricarei interactiuni cu publicul, pe care multi au interpretat-o drept aroganta, insa care cred ca voia sa transmita mai curand o concentrare deplina asupra muzicii in sine) pana la spark-urile solo ale fiecarui membru al formatiei (captivant mai ales bateristul foarte energic Manu Katche, cu o serie de colaborari interesante la activ). asa ca in ciuda dardaielii colective (serile au fost foarte reci la Garana), ceea ce se intampla pe scena a avut parte de toata atentia cuvenita. au fost intr-adevar tonurile grave distinctive pentru muzica lui Garbarek, dar si momente mai jucause, in care s-au simtit influentele folk din stilul lui (de la un sound nordic pana la ritmuri orientale si chiar maramuresene), pe scurt un traseu oniric cu zone destul de amestecate, traversat in doua ore cu un bis foarte “fiery”. o mostra din toate astea (nu de la concert, din pacate) se gaseste aici http://www.myspace.com/jangarbarekecm
dincolo de asta, da, Garbarek are ceva colaborari remarcabile cu Keith Jarrett (Personal Mountains, My song, Belonging) care au calitatea sa te faca sa nu schimbi playlist-ul o perioada foaaarte lunga.
ca prestatie muzicala mi-a placut si scott henderson, care merge foarte tare spre blues.
ca minus, nu pot sa nu mentionez faptul ca “musical ranch”-ul (asa s-a numit spatiul imprejmuit din jurul scenei) era impanzit de chiosculete cu specificul mici&bere care pe langa faptul ca raspandeau mirosuri atat de neplacute mai faceau si ca inaintea/in timpul fiecarui concert toata lumea sa molfaie diverse chestii si invariabil sa lase la plecare paharele&alte recipiente printre banci, asa ca in ultima zi locul arata absolut deplorabil. si a mai fost si prezenta dubioasa in zona a personajelor (punk) care nu mergeau la concerte, nici nu aveau vreo alta legatura cu evenimentul, ci erau venite doar ca sa-si tranteasca acolo corturile si “ca sa se imbete”, eventual sa provoace conflicte cu oamenii de calitate. astea intra in categoria “lucruri-pe-care-nu-le-pricep”.
una peste alta insa, a fost muzica faina intr-un peisaj binevenit ca ruptura cu orasul si cred ca merg si la anul.

rox, problemele pe care le-ai remarcat tu la Garina sint cam cele prezente, am impresia, pe la toate festivalurile. Anul trecut, la Rosia Montana, la fel, era plin de pustani din-astia punkisti sau ce-or fi vrut ei sa fie, care se imbatau si faceau urit. Pe de alta parte, ma intreb pina unde ar putea merge limita de toleranta la un astfel de comportament si de unde ar trebui sa intervina paznicii/bodyguarzii sa-i dea afara din locul respectiv (nu ca ai nostri baieti cu muschi ar fi, in general, foarte dornici sa isi faca treaba).
Cit despre mici si bere, iarasi, ce sa zic? Nu poti sa impui sa nu se faca, mai ai nevoie si sa rontai ceva. Important e daca se face curatenie pina dimineata si dupa ce pleaca oamenii de acolo.
Apropo de ce ti-a placut la Garina, ma gindesc ca eu nu m-as astepta de la niste jazzmani/bluesmani sa nu interactioneze deloc cu publicul. Eu o vad totusi ca pe o muzica de suflet.
Cind citesc cum scriai tu ca dirdiia lumea seara pe acolo, imi vine sa pling. Eu sper sa supravietuiesc acestei nopti. Simt ca fata si intreg trupul imi sint de unt si ramin fara ele ...